Azi ma pregatesc sa merg la un interviu
Stau in fata dulapului deschis in pozitia ginditorului indecis cu barbia sprijinita de mina dreapta.
Hm...ce-ar merge la un interviu, ma uit, dau din cap, strimb din buze...
greu sa alegi ceva cind n-ai nimic in dulap.
Ma indrept spre hainele pe care le port de 10 ani, si inainte sa le imbrac din nou si ma intreb ce ne-au aburit la scoala in copilarie cu texte ca:
era sarac...
dar curat, hainele-i peticite erau intotdeauna curate mirosind a apa proaspata de la riu.
Am simtit cum urma sa mii se schimbe cursul vietii in momentul acela.
Mi-am dat parul pe spate cu o zvicnire scurta a capului ma imbrac si plec.
Ajung la interviu.
Am vazut pe un perete un anunt care suna cam asa: firma de prestigiu angajeaza urgent.
Aveam emotii mari, unul cite unul, ieseau pe usa cei care intrau inaintea mea
Era clar ca au fost respinsi.
Intru eu.
Intru pe usa la interviu, patronul se uita atent la mine si la poza din CV.
-Ai mai lucrat in domeniu?
-Nu, dar invat repede.
Vreti o cafea,ma intreaba, iar eu dau afirmativ din cap.
Am si uitat cum e gustul de cafea.
Primesc o cafea si fursecuri
Se aude zgomotul pe care-l face un copiator uzat si vocea secretarei nemultumite vorbind singura iar nu mai merge.
De ce ai plecat de la ultimul loc de munca?
De ce vrei sa lucrezi pentru noi?
Care sunt defectele tale?
Cat timp aveti de gand sa ramaneti in compania noastra?
Aveti calitati de lider? Ce calitati si cum le puteti demonstra?
Care a fost cel mai mare conflict prin care ati trecut la serviciu? Cum i-ati facut fata?
Mi se pot pune tot felul de intrebari unele chiar penibile.
Dupa intrebari cred ca cauta oameni moi, fara personalitate, care nu cunosc piata muncii si care nu pun bete in roate politicii de spalare a creierului promovata de companie, oameni fara coloana vertebrala, care pot fi usor manipulati si convinsi de beneficiile nemaipomenite pe care le au ei de parca ar exista o singura multinationala pe lumea asta
usor de format si indoctrinat in spiritul imi dau viata pentru firma.
Dupa ce se chinui sa vada si altceva decit o poza veche in cv-ul meu, se ridica brusc si imi spune
Felicitari est angajat.
Mi se comunica si salariul
Minimul pe economie.
Se pare ca daca ai o atitudine potrivita, nu ai coloana vertebrala si ambitie ai toate sansele sa reusesti.
Refuz si plec.
Sunt total fericit ca am scapat de atmosfera apasatoare de acolo
