A trecut un an, unul cu bani risipiţi, unul in care societatea civilă nu mai ia atitudine.
După comunism şi dupa 21 de ani de tranziţie, putem constata că ne apropiem de mult dorita „normalitate”, cu preţul sărăcirii însă, din punct de vedere moral şi spiritual.
Cei mai mulţi din liderii de astăzi sunt foşti activişti comunişti sau urmaşii acestora, care susţin acum cu înverşunare capitalismul şi economia de piaţă, iar tupeul şi aroganta fac acum parte din cotidian, fiind promovate insistent pe canalele media.
Trăim într-o ţară a paradoxurilor, a lucrurilor care se bat cap în cap, se traieste in democratie, se conduce prin politica „micuţelor” grupuri (pe bani publici!), persoane care ocupă aiurea funcţii şi scaune nemeritate …
E inexplicabil cum poţi avea medici de calibru, când mai tuturor le lipseşte instrumentarul necesar pentru a-şi face meseria onorabil. Şi totuşi şi-o fac.
Medicul te salvează, "sistemul" te omoară.
Avem o mare concentrare de "atracţii turistice" şi n-avem turism, suntem ospitalieri, dar umflăm grosolan nota de plată, pe baza ideii că "străinul" trebuie jecmanit.
Ne lăudăm cu elevi eminenţi, foarte bine calificaţi la diferite olimpiade internaţionale, dar ştim cu toţii că învăţământul autohton e în criză, şi salariile profesorilor sunt mici.
Avem tradiţii agrare incontestabile, pământ fertil, mână de lucru, dar nu prea mai avem agricultură: mâncăm pâine turcească, fructe şi legume comunitare, iar carnea şi produsele din carne le importăm din toată lumea.
Suntem săraci, dar am umplut tara de automobile pretenţioase, cârciumile sunt pline, călătorii români se înghesuie prin avioane, angajatorii români vorbesc de criză de talente, iar candidaţii se plang că nimeni nu-i cheamă nici măcar la un interviu.
E tara in care mi s-a promis un viitor luminos, in care totul se rezolva la televizor si ramane neschimbat in realitate.
Viaţa este prea scurtă ca să o trăim prefăcându-ne.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu