Ce surprize ne mai asteapta oare? S-a gandit vreodata cineva la viitorul Romaniei? In maniera asta, oare incotro ne indreptam?

Trebuie sa fim puternici, sa trecem cu bine peste momentele dificile, suntem tineri, suntem viitorul tarii, sau suntem o generatie de sacrificiu ?
Cu ce ne ajuta pe noi, tinerii, statul in schimbul taxelor pe care ne obliga sa le platim ?

Nu am vazut o decizie in favoarea poporului roman, una fara vreun interes politic?
Muncim pentru fiecare lucru pe care il cumparam, nu stam sa cersim la colt de strada.
Nu pot intelege de ce trebuie sa dau niste bani unui stat care e incapabil sa ne ofere macar un sistem medical decent, strazi fara gropi, alocatii decente pentru copii, etc.

Oare cei pusi sa ne conduca nu au obligatia sa ne apere de exploatare, saracie, in loc sa faca tot ce le este lor posibil sa se asigure ca intradevar o ducem pe zi ce trece tot mai rau?
Sunt platiti din banii publici sa lucreze pentru popor nu impotriva lui.
Tara nu este numai pamantul pe care-l calca in picioare ci si oamenii care traiesc aici. Nu suntem doar cifre, numere si statistici. Suntem reali, traim, ne nastem, muncim si murim in tara asta. Suntem oameni, nu animale.
Am trecut cu bine de perioada comunismului si de o revolutie ca astazi sa fim calcati in picioare sub toate formele posibile.
Cand nu vom mai fi "o generatie de sacrificiu" ?
Tinerii din ziua de astazi nu-si pot permite o slujba bine platita , o casa, un apartament, o garsionera, de masina ce sa mai spunem. Stau pe capul parintilor, care-i hranesc din pensia lor amarata, in speranta ca doar doar vor reusi sa ajunga macar ei, sa traiasca mai bine.
Reactia politicienilor atunci cand sunt confruntati cu realitatea este ca: toate astea sunt inventii, presa ne manipuleaza.
Suntem buni doar sa platim taxe, impozite, accize, TVA, tot ce aduce bani la buget pentru a putea ei, politicienii, sa-si cumpere masini de lux, sa-si asigure plata sporurilor, indemnizatiilor, diurnelor, calatoriile in strainatate, salariile exorbitatnte, taxa scolara pentru copiii lor in scolile din strainatate … si as mai putea continua, dar incep sa ma enervez asa ca ma opresc aici.
Fiecare om are povestea lui de viata, are problemele lui, jobul lui, familia lui, casa, prietenii, etc .. are o viata de zi cu zi obisnuita cu bucurii si necazuri cu calitati si defecte.
In maniera asta, oare incotro ne indreptam?