StudentFest 2015: Conflict

Cel mai mare festival studentesc de arta si cultura 

din sud-estul Europei revine in acest an la Timisoara in perioada 7-16mai

Tema din acest an, Conflict  a fost aleasa din motive intemeiate:

conflictul intre generatii, culturi, religii, conflicte interpersonale,

conflicte interetnice sau internationale sunt toate prezente 

in viata noastra cotidiana.

Intr-o societate aflata in continua schimbare, in care globalizarea 

duce tot mai des la izbucnirea unor noi conflicte, 

arta si cultura pot realiza un punct comun,

un imbold spre unitate si intelegere.

Ce surprize ne mai asteapta oare? S-a gandit vreodata cineva la viitorul Romaniei? In maniera asta, oare incotro ne indreptam?

Trebuie sa fim puternici, sa trecem cu bine peste momentele dificile, suntem tineri, suntem viitorul tarii, sau suntem o generatie de sacrificiu ?
Cu ce ne ajuta pe noi, tinerii, statul in schimbul taxelor pe care ne obliga sa le platim ?

Nu am vazut o decizie in favoarea poporului roman, una fara vreun interes politic?
Muncim pentru fiecare lucru pe care il cumparam, nu stam sa cersim la colt de strada.
Nu pot intelege de ce trebuie sa dau niste bani unui stat care e incapabil sa ne ofere macar un sistem medical decent, strazi fara gropi, alocatii decente pentru copii, etc.

Oare cei pusi sa ne conduca nu au obligatia sa ne apere de exploatare, saracie, in loc sa faca tot ce le este lor posibil sa se asigure ca intradevar o ducem pe zi ce trece tot mai rau?
Sunt platiti din banii publici sa lucreze pentru popor nu impotriva lui.
Tara nu este numai pamantul pe care-l calca in picioare ci si oamenii care traiesc aici. Nu suntem doar cifre, numere si statistici. Suntem reali, traim, ne nastem, muncim si murim in tara asta. Suntem oameni, nu animale.
Am trecut cu bine de perioada comunismului si de o revolutie ca astazi sa fim calcati in picioare sub toate formele posibile.
Cand nu vom mai fi "o generatie de sacrificiu" ?
Tinerii din ziua de astazi nu-si pot permite o slujba bine platita , o casa, un apartament, o garsionera, de masina ce sa mai spunem. Stau pe capul parintilor, care-i hranesc din pensia lor amarata, in speranta ca doar doar vor reusi sa ajunga macar ei, sa traiasca mai bine.
Reactia politicienilor atunci cand sunt confruntati cu realitatea este ca: toate astea sunt inventii, presa ne manipuleaza.
Suntem buni doar sa platim taxe, impozite, accize, TVA, tot ce aduce bani la buget pentru a putea ei, politicienii, sa-si cumpere masini de lux, sa-si asigure plata sporurilor, indemnizatiilor, diurnelor, calatoriile in strainatate, salariile exorbitatnte, taxa scolara pentru copiii lor in scolile din strainatate … si as mai putea continua, dar incep sa ma enervez asa ca ma opresc aici.
Fiecare om are povestea lui de viata, are problemele lui, jobul lui, familia lui, casa, prietenii, etc .. are o viata de zi cu zi obisnuita cu bucurii si necazuri cu calitati si defecte.
In maniera asta, oare incotro ne indreptam?

Cat de superficial trebuie sa fi ca sa te poti adapta la vremurile de azi?!

Am descoperit că Timișoara e genul de oras pe care-l bati la pas si de care te îndrăgostesti ca de-o fată frumoasă si cuminte: treptat.
Descoperi pe parcurs că are ceva din întelepciunea bătrânilor, ceva din farmecul bâlciurilor cu lume pestriță, ceva din misterul genelor intrigante de femeie și un quelque chose pe care îl simti din primele clipe de când îi respiri aerul băltit de oras de câmpie.
Zilele trecute m-am plimbat pe străzile orasului mai des decât de obicei.
Mi-am amintit ce clădiri am descoperit, ce oameni am întâlnit de-a lungul timpului și ce povesti am auzit de la bătrâni.



Într-adevăr orasul se bucură de câteva lucruri cu totul speciale de mosi comunisti, si babe nesimtite care stau si isi asteapta pensia si se uita urat la tine, de generatia ratata care nu pricepe ca vremurile s-au schimbat demult si ca cel care le-a dat case moca si le-a asigurat job de la care sa iasa la pensie, nu ne-a mai putut face si noua, tinerilor, aceiasi favoare!
N-au loc de tine in tramvai, in troleu, te imping, te suduie ca stai pe scaun si nu le oferi loc, in vreme ce ei se plimba la orele de varf, cand ar trebui in mod normal sa stea acasa cu nepotii, pregatindu-le supa. N-au loc de tine in scara blocului, nu stiu sa dea buna-ziua, dar tot ei vor respect! Ei au muncit pentru tot ce au, chipurile, si au iesit la pensie pe merit si au muncit pe branci la viata lor!
De ce ar trebui sa parem ceea ce nu suntem, doar de dragul de a fi ca altii?