Ne întrebăm unde să mai mergem, ca să găsim puţină linişte…
Mergeţi în vizită la prieteni şi, de la intrare, sunteţi asaltaţi de gălăgie: câinii latră, copiii se hârjonesc şi plâng, radioul şi televizorul urlă, părinţii strigă, uşile se trântesc…
Vrem sa parem cat mai puternici, sa aratam ca ne maturizam. Incercam sa dezvoltam liderul din fiecare ca sa schimbam lumea, punem prea multa baza pe aspectul financiar. Dar astea nu sunt decat aparente care ascund multa confuzie, neliniste uitam de noi, de ceea ce ni se potriveste, de ceea ce ne dorim, de ceea ce ar trebui cu adevarat sa facem.
Am devenit un om cu greutate fuzionind cu scaunul biroului, cafeaua, tigara, sedentarismul,volanul masinii, ecranul televizorului si ocolul tarii pe baza de telefon.Toate au devenit instrumentele cotidiene ale imburghezirii mele treptate.
Toate la un loc s-au transformat in exces de kilograme.
De ce lucruri atit de diferite conduc la un efect atit de stereotip nu imi este prea limpede.
Am luat-o razna rau de tot. Eu gindesc asa, om in toata firea.
Mi-am framintat o clipa mintea si am gasit plec la munte simt chemarea muntelui.
