Lume de toate felurile, buchete de toate felurile, rochii care mai de care.
Cel mai copleşit de situaţie este ofiţerul stării civile. De dimineata pina seara el sta acolo, în spatele biroului, cu eşarfa tricoloră peste umerii boţiţi ai hainei, transpirat şi obosit, face dintr-o mare rutină ceea ce face, căci să repeţi la infinit „tinere...... iei în căsătorie pe tînăra.....” şi alte baliverne, este, cu siguranţă, o modalitate prin care renunţi să mai gîndeşti, să mai deţii controlul şi te laşi pradă „liniei tehnologice” de căsătorit.
Intra perechea de miri cu alaiul aferent. Ofiţerul apăsa pe telecomandă şi un CD player începea să cînte marşul nupţial. Cînd lumea este pe poziţie, opreste muzica şi începea. „Cetăţene ........, de bună voie şi nesilit de nimeni iei în căsătorie pe ......?” Se spune DA în asemenea situaţii. Apoi la fel către ea: „Cetăţeană......., de bună voie şi nesilită de nimeni, iei în căsătorie pe.......?” Şi în acest caz se răspunde cu da. „Constat că au fost îndeplinite formalităţile, vă declar soţ şi soţie!
Sărutaţi mireasa!
Apoi mai îndruga ceva cum că statul ocroteşte familia, ceea ce e total neadevărat. Dar asta e procedura iar omul o făce cu o mare rutină şi plictiseală.
